Deasupra ratiunii

Cunoasterea prin intermediul ratiunii este limitata.
Raspunsurile la intrebarile fundamentale (cine suntem, de unde venim, care este sensul vietii) sunt dincolo de ratiune. Ar fi chiar irational sa sustinem ca se poate cunoaste totul prin intermediul ratiunii.
Stiinta, desi este mereu in progres, ramane limitata in fata infinitului pe care nu il va cuceri niciodata. Pascal vorbea despre doua aspecte relative ale infinitului: infinitul in mare, adica imensitatea spatiului ce inconjoara pamantul, si infinitul in mic, adica alcatuirea lucrurilor din particulele din ce in ce mai mici care pot fi divizate la nesfarsit. Astfel, in legatura cu cele doua aspecte, putem spune ca stiinta omului se situeaza undeva intre Luna si atom.
Unde se termina stiinta si ratiunea incepe credinta.
"Credinta ne spune ceea ce simturile nu ne spun, dar nu in contradictie cu ceea ce ele vad. Este dincolo de ele, nu contra lor."Pascal
Leibniz, de asemenea, spunea ca ceea ce este deasupra ratiunii nu este impotriva ei. Nu trebuie confundata credinta adevarata cu fanatismul. A crede in continuare ceva ce stiinta demonstreaza ca nu e asa inseamna a fi impotriva ratiunii. Adevarata credinta nu este deloc impotriva stiintei si nu are nici o legatura cu superstitiile si cu tot ce tine de fanatism. La fel, adevarata ratiune nu este impotriva credintei si nu are legatura cu ateismul.
"Ultimul pas al ratiunii este recunoasterea ca exista o infinitate de lucruri deasupra ei." Pascal