Religia

Toate religiile vorbesc despre iubirea fata de Dumnezeu si fata de semeni, despre lupta cu viciile si renuntarea la ego, despre atingerea starii de iluminare sau mantuire.
Peste tot se gasesc aceleasi invataturi despre renuntarea la lucrurile trecatoare si bogatiile iluzorii in schimbul cautarii valorilor eterne.
Religiile cauta sa uneasca toti oamenii si, de aceea, contrazicerile pe teme religioase trebuie evitate pentru ca duc la dezbinare. Legea este aceeasi, difera doar forma de exprimare si influentele vremii sau ale locurilor.
De-a lungul timpului, oamenii au uitat lucrurile esentiale care ii leaga si s-au pierdut in detaliile care, li se parea lor, ii desparteau.
Hillel rezuma legea lui Moise in cateva cuvinte:
"Ceea ce tie nu iti place, nu ii face aproapelui tau. Aici este intreaga lege, restul nu este decat comentariu asupra ei."

Deasupra ratiunii

Cunoasterea prin intermediul ratiunii este limitata.
Raspunsurile la intrebarile fundamentale (cine suntem, de unde venim, care este sensul vietii) sunt dincolo de ratiune. Ar fi chiar irational sa sustinem ca se poate cunoaste totul prin intermediul ratiunii.
Stiinta, desi este mereu in progres, ramane limitata in fata infinitului pe care nu il va cuceri niciodata. Pascal vorbea despre doua aspecte relative ale infinitului: infinitul in mare, adica imensitatea spatiului ce inconjoara pamantul, si infinitul in mic, adica alcatuirea lucrurilor din particulele din ce in ce mai mici care pot fi divizate la nesfarsit. Astfel, in legatura cu cele doua aspecte, putem spune ca stiinta omului se situeaza undeva intre Luna si atom.
Unde se termina stiinta si ratiunea incepe credinta.
"Credinta ne spune ceea ce simturile nu ne spun, dar nu in contradictie cu ceea ce ele vad. Este dincolo de ele, nu contra lor."Pascal
Leibniz, de asemenea, spunea ca ceea ce este deasupra ratiunii nu este impotriva ei. Nu trebuie confundata credinta adevarata cu fanatismul. A crede in continuare ceva ce stiinta demonstreaza ca nu e asa inseamna a fi impotriva ratiunii. Adevarata credinta nu este deloc impotriva stiintei si nu are nici o legatura cu superstitiile si cu tot ce tine de fanatism. La fel, adevarata ratiune nu este impotriva credintei si nu are legatura cu ateismul.
"Ultimul pas al ratiunii este recunoasterea ca exista o infinitate de lucruri deasupra ei." Pascal

Iluminismul

Iluminismul a inseamnat eliberarea omului de superstitii, prejudecati si fanatism.
Kant rezuma ideile Iluminismului in doua cuvinte: "Sapere aude"(Indrazneste sa gandesti). Ratiunea a invins dogmele absurde care ii tineau in lanturi pe oameni. Lipsa ratiunii inseamna nebunie, iar ceea ce s-a intamplat in Evul Mediu dovedeste acest lucru.
Se crede gresit ca Iluminismul a avut un caracter antireligios. Nu impotriva religiei au luptat mintile iluminate, ci impotriva dogmelor false si a ideilor impuse de preotii corupti. Voltaire, Leibniz si alti iluministi nu promovau ateismul,asa cum am mai auzit spunandu-se, ci dimpotriva, ii considerau irationali atat pe fanatici cat si pe atei.
Dialogurile lui Voltaire demonstreaza destul de bine acest lucru.

"Lucretiu: Dumneavoastra, care nu admiteti decat lucrurile evidente, cum puteti recunoaste un principiu despre care n-aveti nici o idee?
Poseidonius: Tot asa cum,inainte de a va fi cunoscut, am spus despre cartea dumneavoastra ca apartine unui om de spirit.
Lucretiu: Nu trebuie sa admiteti existenta unei fiinte despre care n-aveti nici o cunostinta.
Poseidonius: Este ca si cum mi-ati spune ca nu trebuie sa cred ca un arhitect a cladit Capitoliul pentru ca n-am putut sa-l vad pe acest arhitect.
Lucretiu: Nu va este cu mult mai usor sa recunoasteti natura ce se transforma ea insasi decat sa recunoasteti o fiinta invizibila care o transforma? In primul caz, n-aveti decat o dificultate, in cel de-al doilea caz, aveti doua dificultati, si-anume: de a intelege natura insasi, si, pe langa aceasta, o fiinta necunoscuta care actioneaza asupra ei.
Poseidonius: Lucrurile stau tocmai pe dos. Vad nu numai o dificultate, ci o imposibilitate in a intelege ca materia ar putea avea scopuri infinite, si nu vad nici o dificultate in a admite existenta unei fiinte inteligente care stapaneste aceasta materie prin scopurile sale infinite si prin vointa sa atotputernica.
Neincrezatorul: Cum imi veti demonstra existenta lui Dumnezeu?
Credinciosul: Asa cum se demonstreaza existenta soarelui, deschizand ochii."
Voltaire

Alchimia si Marea Opera

A transforma orice metal in aur si a obtine elixirul vietii, iata tentatiile care i-au determinat pe multi sa cerceteze alchimia. Din cele mai vechi timpuri, bogatia si nemurirea i-au fascinat atat de mult pe oameni incat unii si-au irosit intreaga viata in laborator, fara a gasi piatra filosofala.
Un alchimist adevarat nu ar cauta sa se imbogateasca pentru ca stie ca toate lucrurile sunt trecatoare si nici sa traiasca vesnic pe pamant pentru ca nu vede moartea ca pe un sfarsit, ci ca pe o trecere. A fugi de moarte ar insemna sa se opuna evolutiei.
Ce este atunci marea opera? Este piatra cubica a masoneriei, adica transformarea interioara a omului care, eliberat de vicii si instincte, nu mai este sclavul naturii, ci regele ei. Solomon a cautat intelepciunea si, pe langa aceasta, a avut parte si de bogatii. Sa cautam, deci, intelepciunea eterna si nu bogatiile trecatoare care oricum vor veni in masura in care sunt necesare.
"Cautati Imparatia lui Dumnezeu si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra".(Luca 12:31)

Dreptul, datoria si libertatea

"Trebuie sa faci ce vrei atunci cand vrei ce trebuie. Aceasta este legea libertatii!Cu alte cuvinte orice om are dreptul sa isi faca datoria." Eliphas Levi

Omul are dreptul sa isi faca datoria. Pare paradoxal dar nu este.
Legea divina este binele in toate nuantele lui: adevarul in cunoastere, intelepciunea in gandire, dreptatea in judecata, fraternitatea intre oameni. Datoria omului este sa respecte aceasta lege dar daca face binele de dragul binelui atunci acesta nu mai este o datorie, ci un drept.
Liberatea absoluta insemna numai drepturi si nicio datorie. Cel care cauta adevarul, lupta pentru dreptate si isi da viata pentru binele semenilor este liber pentru ca datoria pe care si-o indeplineste cu placere devine drept.
A-ti gasi fericirea in implinirea legii, adica a face ca dreptul sa coincida cu datoria, aceasta este libertatea. A nu respecta legea divina inseamna a fi sclav.
Asa cum am mai spus, raul provine din necunoastere. Cand oamenii vor intelege ca legile sunt facute pentru a-i conduce la fericire, atunci va incepe eliberarea. Atunci se va realiza promisiunea Marelui Maestru: "Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi".

Binele si raul

Binele este tot ce inseamna creatie, progres, libertate, iubire. Raul este distrugere, decadere, sclavie si ura.
Mereu oamenii s-au intrebat de ce exista rau in lume desi ceea ce i-a deranjat mai mult a fost existenta suferintei. Suferinta nu este un rau, ci o consecinta a acestuia. Rolul ei nu este de a pedepsi, adica de a face si mai mult rau, ci de a indrepta.
Binele este ordinea eterna iar a face un rau inseamna a produce o dezordine. Suferinta vine pentru a restabili ordinea initiala. Cand omul este atras de rau se abate de pe calea cea dreapta. Atunci vine suferinta pentru a il readuce pe drumul cel bun. Binele este etern, raul este temporar.
Oamenii se lasa stapaniti de rau datorita ignorantei. Nimeni nu poate iubi raul de dragul raului, ci numai confundandu-l cu binele. De aceea am putea spune ca raul este binele prost inteles. Scopul tuturor oamenilor este fericirea, numai ca fiecare vede diferit aceasta fericire. Numai binele duce la adevarata fericire, in timp raul ofera doar o placere trecatoare.

Ratiunea

Nimic nu este intamplator, adica fara o ratiune de a exista. In natura nu exista dezordine, exista o ordine necunoscuta inca omului. Lumea este o inlantuire de cauze si efecte. Aparentele dezordini,numite minuni, sunt doar efecte ale caror cauze nu sunt cunoscute inca. Inainte ca electricitatea sa fie descoperita, fenomenele electrice erau considerate minuni. Fenomenele care acum tin de domeniul supranaturalului vor fi descoperite in viitor. Progresul stiintei este infinit ca si universul pe care il cerceteaza dar oricat de mult va avansa nu va cunoaste niciodata totul. Acolo unde se termina stiinta incepe credinta. Nu putem sti ceea ce este deasupra lumii cunoscute dar putem presupune prin analogie cu ceea ce cunoastem. Analogia a fost secretul inteleptilor din cele mai vechi timpuri. Observand natura si armonia transformarilor ei, acestia au ajuns la o cunoastere care scapa pana si stiintei de acum. "Cartea pe care am studiat-o a fost cartea naturii scrisa de degetul lui Dumnezeu", spunea Paracelsus.
Existenta efectelor presupune existenta unor cauze. Astfel, existenta creatiei presupune existenta unui creator. Suntem de acord ca doar faptul ca exista o casa ne este de ajuns pentru a demonstra existenta unui arhitect. Ar fi absurd sa presupunem ca zidurile, usile si ferestrele au aparut direct de la natura, fara interventia omului. Atunci unde este ratiunea ateilor cand nu accepta un creator sub pretextul ca nu-l pot demonstra? Nu este insasi creatia demonstratia creatorului?

Stiinta si Religia

Cu totii observam conflictul dintre stiinta si religia din zilele noastre. Aceste domenii sunt total diferite dar nu intra in contradictie asa cum s-a crezut de multa vreme si, din pacate, inca se mai crede. Inainte, oamenii religiei au crezut ca adevarul este numai in religie si au impiedicat progresul stiintei. Multi inventatori si oameni de stiinta au fost omorati din cauza fanatismului oamenilor innebuniti de superstitii. In zilele noastre oamenii stiinta se amesteca in domeniul religiei si, incercand sa-i demonstreze absurditatea, promoveaza ateismul.
Stiinta, care sustine ceva numai dupa ce a fost cunoscut si studiat, nu ar trebui sa se amestece in religie, ale carei idei nu pot fi studiate. Dogmele religiei sunt alegorii si nu trebuie luate in sensul literal.Religia incepe acolo unde se termina stiinta.
Leibniz facea deosebire intre ceea ce este deasupra ratiunii si ceea ce este impotriva ratiunii. Aici este problema si solutia conflictului. Oamenii confunda ceea ce este deasupra ratiunii cu ceea ce este impotriva ei. Adevarata stiinta nu se amesteca niciodata in problemele de deasupra ratiunii iar adevarata religie nu este niciodata impotriva ratiunii.
Adevarata cunoastere rezulta din armonia stiintei cu religia. Acestea sunt cele doua coloane printre care trece initiatul pentru a ajunge in templul intelepciunii.

Fractalii

"Quid mirum noscere mundum
Si possunt homines? Quibus est et mundus in ipsis
Exemplumque Dei quisque est sub imagine parva."


"Ce-i de mirare ca oamenii pot
Sa cunoasca lumea? Ei au si lumea in ei insisi
Si fiecare este in mic un model al Zeului."


Aceste frumoase versuri ii apartin lui Manilius, poet si astrolog roman din secolul I. Inteleptii din antichitate credeau ca in fiecare punct al universului este continut universul intreg, desi el insusi este constituit din aceste puncte.
Un fractal reprezinta o figura geometrica fragmentata care poate fi divizata in parti, astfel incat fiecare parte sa fie o copie in miniatura a intregului. S-au observat diverse elemente din natura care au la baza fractalii si se crede ca universul ar fi alcatuit dupa aceasta armonie.
Termenul de "fractal" a fost introdus abia in secolul trecut dar ideea apartine timpurilor foarte vechi.
In Biblie se spune ca omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, stiintele esoterice vorbesc despre corespondenta dintre microcosmos si macrocosmos, hermetismul ne invata ca ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus. Fiecare om reflecta imaginea intregului,fiind un mic univers, de aceea cunoasterea de sine este atat de importanta. Cat de frumos se regasesc aceste idei in cateva cuvinte care ar trebui sa fie legea cunoasterii: "Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste lumea."