miercuri, 30 iunie 2010

Religia

Toate religiile vorbesc despre iubirea fata de Dumnezeu si fata de semeni, despre lupta cu viciile si renuntarea la ego, despre atingerea starii de iluminare sau mantuire.
Peste tot se gasesc aceleasi invataturi despre renuntarea la lucrurile trecatoare si bogatiile iluzorii in schimbul cautarii valorilor eterne.
Religiile cauta sa uneasca toti oamenii si, de aceea, contrazicerile pe teme religioase trebuie evitate pentru ca duc la dezbinare. Legea este aceeasi, difera doar forma de exprimare si influentele vremii sau ale locurilor.
De-a lungul timpului, oamenii au uitat lucrurile esentiale care ii leaga si s-au pierdut in detaliile care, li se parea lor, ii desparteau.
Hillel rezuma legea lui Moise in cateva cuvinte:
"Ceea ce tie nu iti place, nu ii face aproapelui tau. Aici este intreaga lege, restul nu este decat comentariu asupra ei."

sâmbătă, 26 iunie 2010

Deasupra ratiunii

Cunoasterea prin intermediul ratiunii este limitata.
Raspunsurile la intrebarile fundamentale (cine suntem, de unde venim, care este sensul vietii) sunt dincolo de ratiune. Ar fi chiar irational sa sustinem ca se poate cunoaste totul prin intermediul ratiunii.
Stiinta, desi este mereu in progres, ramane limitata in fata infinitului pe care nu il va cuceri niciodata. Pascal vorbea despre doua aspecte relative ale infinitului: infinitul in mare, adica imensitatea spatiului ce inconjoara pamantul, si infinitul in mic, adica alcatuirea lucrurilor din particulele din ce in ce mai mici care pot fi divizate la nesfarsit. Astfel, in legatura cu cele doua aspecte, putem spune ca stiinta omului se situeaza undeva intre Luna si atom.
Unde se termina stiinta si ratiunea incepe credinta.
"Credinta ne spune ceea ce simturile nu ne spun, dar nu in contradictie cu ceea ce ele vad. Este dincolo de ele, nu contra lor."Pascal
Leibniz, de asemenea, spunea ca ceea ce este deasupra ratiunii nu este impotriva ei. Nu trebuie confundata credinta adevarata cu fanatismul. A crede in continuare ceva ce stiinta demonstreaza ca nu e asa inseamna a fi impotriva ratiunii. Adevarata credinta nu este deloc impotriva stiintei si nu are nici o legatura cu superstitiile si cu tot ce tine de fanatism. La fel, adevarata ratiune nu este impotriva credintei si nu are legatura cu ateismul.
"Ultimul pas al ratiunii este recunoasterea ca exista o infinitate de lucruri deasupra ei." Pascal

joi, 3 iunie 2010

Iluminismul

Iluminismul a inseamnat eliberarea omului de superstitii, prejudecati si fanatism.
Kant rezuma ideile Iluminismului in doua cuvinte: "Sapere aude"(Indrazneste sa gandesti). Ratiunea a invins dogmele absurde care ii tineau in lanturi pe oameni. Lipsa ratiunii inseamna nebunie, iar ceea ce s-a intamplat in Evul Mediu dovedeste acest lucru.
Se crede gresit ca Iluminismul a avut un caracter antireligios. Nu impotriva religiei au luptat mintile iluminate, ci impotriva dogmelor false si a ideilor impuse de preotii corupti. Voltaire, Leibniz si alti iluministi nu promovau ateismul,asa cum am mai auzit spunandu-se, ci dimpotriva, ii considerau irationali atat pe fanatici cat si pe atei.
Dialogurile lui Voltaire demonstreaza destul de bine acest lucru.

"Lucretiu: Dumneavoastra, care nu admiteti decat lucrurile evidente, cum puteti recunoaste un principiu despre care n-aveti nici o idee?
Poseidonius: Tot asa cum,inainte de a va fi cunoscut, am spus despre cartea dumneavoastra ca apartine unui om de spirit.
Lucretiu: Nu trebuie sa admiteti existenta unei fiinte despre care n-aveti nici o cunostinta.
Poseidonius: Este ca si cum mi-ati spune ca nu trebuie sa cred ca un arhitect a cladit Capitoliul pentru ca n-am putut sa-l vad pe acest arhitect.
Lucretiu: Nu va este cu mult mai usor sa recunoasteti natura ce se transforma ea insasi decat sa recunoasteti o fiinta invizibila care o transforma? In primul caz, n-aveti decat o dificultate, in cel de-al doilea caz, aveti doua dificultati, si-anume: de a intelege natura insasi, si, pe langa aceasta, o fiinta necunoscuta care actioneaza asupra ei.
Poseidonius: Lucrurile stau tocmai pe dos. Vad nu numai o dificultate, ci o imposibilitate in a intelege ca materia ar putea avea scopuri infinite, si nu vad nici o dificultate in a admite existenta unei fiinte inteligente care stapaneste aceasta materie prin scopurile sale infinite si prin vointa sa atotputernica.
Neincrezatorul: Cum imi veti demonstra existenta lui Dumnezeu?
Credinciosul: Asa cum se demonstreaza existenta soarelui, deschizand ochii."
Voltaire