Binele si raul

Binele este tot ce inseamna creatie, progres, libertate, iubire. Raul este distrugere, decadere, sclavie si ura.
Mereu oamenii s-au intrebat de ce exista rau in lume desi ceea ce i-a deranjat mai mult a fost existenta suferintei. Suferinta nu este un rau, ci o consecinta a acestuia. Rolul ei nu este de a pedepsi, adica de a face si mai mult rau, ci de a indrepta.
Binele este ordinea eterna iar a face un rau inseamna a produce o dezordine. Suferinta vine pentru a restabili ordinea initiala. Cand omul este atras de rau se abate de pe calea cea dreapta. Atunci vine suferinta pentru a il readuce pe drumul cel bun. Binele este etern, raul este temporar.
Oamenii se lasa stapaniti de rau datorita ignorantei. Nimeni nu poate iubi raul de dragul raului, ci numai confundandu-l cu binele. De aceea am putea spune ca raul este binele prost inteles. Scopul tuturor oamenilor este fericirea, numai ca fiecare vede diferit aceasta fericire. Numai binele duce la adevarata fericire, in timp raul ofera doar o placere trecatoare.

Ratiunea

Nimic nu este intamplator, adica fara o ratiune de a exista. In natura nu exista dezordine, exista o ordine necunoscuta inca omului. Lumea este o inlantuire de cauze si efecte. Aparentele dezordini,numite minuni, sunt doar efecte ale caror cauze nu sunt cunoscute inca. Inainte ca electricitatea sa fie descoperita, fenomenele electrice erau considerate minuni. Fenomenele care acum tin de domeniul supranaturalului vor fi descoperite in viitor. Progresul stiintei este infinit ca si universul pe care il cerceteaza dar oricat de mult va avansa nu va cunoaste niciodata totul. Acolo unde se termina stiinta incepe credinta. Nu putem sti ceea ce este deasupra lumii cunoscute dar putem presupune prin analogie cu ceea ce cunoastem. Analogia a fost secretul inteleptilor din cele mai vechi timpuri. Observand natura si armonia transformarilor ei, acestia au ajuns la o cunoastere care scapa pana si stiintei de acum. "Cartea pe care am studiat-o a fost cartea naturii scrisa de degetul lui Dumnezeu", spunea Paracelsus.
Existenta efectelor presupune existenta unor cauze. Astfel, existenta creatiei presupune existenta unui creator. Suntem de acord ca doar faptul ca exista o casa ne este de ajuns pentru a demonstra existenta unui arhitect. Ar fi absurd sa presupunem ca zidurile, usile si ferestrele au aparut direct de la natura, fara interventia omului. Atunci unde este ratiunea ateilor cand nu accepta un creator sub pretextul ca nu-l pot demonstra? Nu este insasi creatia demonstratia creatorului?

Stiinta si Religia

Cu totii observam conflictul dintre stiinta si religia din zilele noastre. Aceste domenii sunt total diferite dar nu intra in contradictie asa cum s-a crezut de multa vreme si, din pacate, inca se mai crede. Inainte, oamenii religiei au crezut ca adevarul este numai in religie si au impiedicat progresul stiintei. Multi inventatori si oameni de stiinta au fost omorati din cauza fanatismului oamenilor innebuniti de superstitii. In zilele noastre oamenii stiinta se amesteca in domeniul religiei si, incercand sa-i demonstreze absurditatea, promoveaza ateismul.
Stiinta, care sustine ceva numai dupa ce a fost cunoscut si studiat, nu ar trebui sa se amestece in religie, ale carei idei nu pot fi studiate. Dogmele religiei sunt alegorii si nu trebuie luate in sensul literal.Religia incepe acolo unde se termina stiinta.
Leibniz facea deosebire intre ceea ce este deasupra ratiunii si ceea ce este impotriva ratiunii. Aici este problema si solutia conflictului. Oamenii confunda ceea ce este deasupra ratiunii cu ceea ce este impotriva ei. Adevarata stiinta nu se amesteca niciodata in problemele de deasupra ratiunii iar adevarata religie nu este niciodata impotriva ratiunii.
Adevarata cunoastere rezulta din armonia stiintei cu religia. Acestea sunt cele doua coloane printre care trece initiatul pentru a ajunge in templul intelepciunii.

Fractalii

"Quid mirum noscere mundum
Si possunt homines? Quibus est et mundus in ipsis
Exemplumque Dei quisque est sub imagine parva."


"Ce-i de mirare ca oamenii pot
Sa cunoasca lumea? Ei au si lumea in ei insisi
Si fiecare este in mic un model al Zeului."


Aceste frumoase versuri ii apartin lui Manilius, poet si astrolog roman din secolul I. Inteleptii din antichitate credeau ca in fiecare punct al universului este continut universul intreg, desi el insusi este constituit din aceste puncte.
Un fractal reprezinta o figura geometrica fragmentata care poate fi divizata in parti, astfel incat fiecare parte sa fie o copie in miniatura a intregului. S-au observat diverse elemente din natura care au la baza fractalii si se crede ca universul ar fi alcatuit dupa aceasta armonie.
Termenul de "fractal" a fost introdus abia in secolul trecut dar ideea apartine timpurilor foarte vechi.
In Biblie se spune ca omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, stiintele esoterice vorbesc despre corespondenta dintre microcosmos si macrocosmos, hermetismul ne invata ca ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus. Fiecare om reflecta imaginea intregului,fiind un mic univers, de aceea cunoasterea de sine este atat de importanta. Cat de frumos se regasesc aceste idei in cateva cuvinte care ar trebui sa fie legea cunoasterii: "Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste lumea."