joi, 26 august 2010

Raiul si iadul

O descriere foarte frumoasa a raiului este cea facuta de Dostoievski in "Visul unui om ridicol". Este vorba despre un om singuratic, depresiv care, hotarat sa se sinucida, adoarme cu pistolul pe masa si viseaza ca s-a omorat. O entitate necunoscuta il ridica din mormant si il conduce intr-o lume noua. Acolo toti oamenii erau fericiti, traiau in armonie cu intreaga creatie; erau inocenti ca niste copii, nici macar nu stiau ce inseamna raul, suferinta. Nu aveau temple, pentru ca traiau in legatura directa cu Dumnezeu. Era o lume a iubirii si a pacii, era pamantul de dinainte de cadere.
Nou-venitul reuseste sa ii corupa si asa incepe decaderea. Acestia se despart,pornesc razboaie si se omoara intre ei. Degeaba incerca sa ii aduca inapoi, pierdusera pana si amintirea paradisului. Fericirea pierduta era doar o legenda. Incep sa ridice temple, fiecare venerandu-si propria idee. Apare stiinta, oamenii sunt preocupati tot mai mult de cunoastere("constiinta vietii este superioara vietii, cunoasterea legilor fericirii este superioara fericirii"). Sinucigasul incearca sa ii opreasca dar este considerat nebun; sufera atat de mult, incat simte ca moare si se trezeste din vis.
Din acea dimineata viata lui se schimba in totalitate. Acesta isi ia misiunea de a-i invata pe oamenii adevarul care i se revelase in vis:"Esentialul este sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, iata ce este esential, iata ce este totul fara sa mai fie nevoie de nimic", convins ca, daca oamenii ar intelege acest lucru, intr-o singura zi, intr-o singura ora chiar, pamantul ar deveni paradis.
Acesta este raiul, dar iadul? Cum cartile sfinte nu prezinta o imagine prea clara a infernului, traditia si legendele s-au intrecut in imaginatie, descriind locuri subterane in care oamenii se chinuiesc in flacari. Exista, insa, intr-un alt roman de-al lui Dostoievski, o descriere mai inspaimantatoare decat in Infernul lui Dante , mai tragica decat scrierile si legendele medievale: "Iadul este suferinta de a nu mai putea iubi."

19 comentarii:

  1. "Iubeste si poti sa faci ce vrei". Sfantul Augustin

    RăspundețiȘtergere
  2. Un sfat greu de intreprins, fiindca una dintre cele trei mari directii din care vine suferinta este relatia cu ceilalti oameni. Un om nobil sau crestinesc devine corupt de ceilalti destul de usor fiindca ori este abuzat or este exploatat sau facut misto de el. Cum zicea si Sartre, iadul este ceilalti oameni.

    Sa fii crestin e usor, sa practici crestinismul - asta e greu fiindca trebuie sa te sacrifici pentru oameni si sa fii pregatit sa nu existe reciprocitate sau chiar sa suferi si mai mult.

    E necesar sa dispretuiesti multi oameni ca sa poti sa nu innebunesti, cel putin asa mi se pare mie treaba. Poti sa ai compasiune pentru ei, dar sa-i iubesti e prea dureros.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa inteleg ca tu nu iubesti oamenii si totusi suferi...cum se explica?

    RăspundețiȘtergere
  4. suferinta e conditia primara a vietii. s

    Suferim din cauza corpului nostru care e fragil, imbatraneste si e plin de nevoi neliminate. Apoi suferim din cauza lumii care e neprietenoasa si apoi in ultimu rand din cauza relatiei cu alti oameni.

    RăspundețiȘtergere
  5. Suferinta nu e conditia primara a vietii, omul a fost facut sa fie fericit. Daca ar respecta legea iubirii ar fi fericit. Daca am intelege toti acest lucru n-ar mai exista nefericire.

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca suferinta nu era conditia vietii atunci simplu fapt ca eram in viata ne provoca placere - ceea ce nu e cazul. Mereu vrem ceva mai mult decat simpla existenta. Iar cand avem ce vrem ajungem sa ne plictisim.

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa e, mereu cautam ceva nou, iar cand obtinem ce vrem, ne plictisim, pana ne dam seama ca totul e goana dupa vant.

    RăspundețiȘtergere
  8. Fericirea este conditia normala, dar cum cei mai multi oameni sunt nefericiti, atunci cand apare unul fericit, ei cred ca este ceva in neregula cu el.

    RăspundețiȘtergere
  9. INtotdeauna am crezut ca Dostoievski e un geniu, in adevaratul sens al cuvantului! Foarte adevarat ceea ce ai scris in aceasta postare. Daca am lua aminte la ideile lui Dostoievski si ale altora, lumea noastra chiar s-ar schimba.

    RăspundețiȘtergere
  10. Chiar ca e ceva in neregula cu cel care e fericit, ori e intoxicat ori e nebun ori e desprins de realitate.

    Doctrina voastra crestineasca va invata sa renegati lumea asta, deci ce cautati atata fericire in ea?

    RăspundețiȘtergere
  11. Lex, Tolstoi spunea ca trebuie sa il criticam pe el, nu drumul pe care el merge(referindu-se la crestinism);cred ca de asta cautam fericirea in lumea asta, pentru ca inca nu ne-am identificat cu drumul pe care mergem...Ne numim crestini, dar de cele mai multe ori aratam contrarul...

    RăspundețiȘtergere
  12. Crestinii nu cauta fericirea in valorile materiale, care sunt lucruri trecatoare; la asta se refera Iisus ("Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca isi pierde sufletul"). Iar nonatasamentul fata de lucruri nu inseamna dispret fata de lume, dimpotriva, crestinii iubesc toata creatia.

    RăspundețiȘtergere
  13. holy graal, tu faci o distinctie de prisos, ce sunt 'valorile materiale' altceva decat lumea asta in care traiesti? Tu vezi cat de mizerabila si plina de suferinta e lumea, cum poti spune ca iubesti "creatia" asta?

    RăspundețiȘtergere
  14. Creatia e frumoasa. Nu poti sa o vezi asa din cauza ca esti nefericit, problema nu este cu lumea (care poate este chiar "cea mai buna lume posibila").

    RăspundețiȘtergere
  15. Asta-i un fel nietzschean de a vedea lucrurile. Exista o realitatea care poate fi observata indiferent de starea fiecaruia? Sigur ca exista, si nu e un loc frumos, dupa cum atesta istoria.

    Nu te lasa vrajita de sofismul ala al lui Leibniz.

    RăspundețiȘtergere
  16. fata draga te c-am depaseste subiectul.

    RăspundețiȘtergere
  17. ("Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca isi pierde sufletul").

    Nu se refera la asta , idioato\. Da ca sa intelegi tu la ce se refera ar trebui sa ai creier, nu sa fii femeie inferioara.

    SICTIR.

    Lumea e un fel de eroare, un accident.

    RăspundețiȘtergere
  18. M U I E la iehovisti, mormoni si atei!

    RăspundețiȘtergere
  19. Iadul este existenţa, raiul este inexistenţa.

    RăspundețiȘtergere