Nimic nu este intamplator, adica fara o ratiune de a exista. In natura nu exista dezordine, exista o ordine necunoscuta inca omului. Lumea este o inlantuire de cauze si efecte. Aparentele dezordini,numite minuni, sunt doar efecte ale caror cauze nu sunt cunoscute inca. Inainte ca electricitatea sa fie descoperita, fenomenele electrice erau considerate minuni. Fenomenele care acum tin de domeniul supranaturalului vor fi descoperite in viitor. Progresul stiintei este infinit ca si universul pe care il cerceteaza dar oricat de mult va avansa nu va cunoaste niciodata totul. Acolo unde se termina stiinta incepe credinta. Nu putem sti ceea ce este deasupra lumii cunoscute dar putem presupune prin analogie cu ceea ce cunoastem. Analogia a fost secretul inteleptilor din cele mai vechi timpuri. Observand natura si armonia transformarilor ei, acestia au ajuns la o cunoastere care scapa pana si stiintei de acum. "Cartea pe care am studiat-o a fost cartea naturii scrisa de degetul lui Dumnezeu", spunea Paracelsus.
Existenta efectelor presupune existenta unor cauze. Astfel, existenta creatiei presupune existenta unui creator. Suntem de acord ca doar faptul ca exista o casa ne este de ajuns pentru a demonstra existenta unui arhitect. Ar fi absurd sa presupunem ca zidurile, usile si ferestrele au aparut direct de la natura, fara interventia omului. Atunci unde este ratiunea ateilor cand nu accepta un creator sub pretextul ca nu-l pot demonstra? Nu este insasi creatia demonstratia creatorului?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ah.. drăgălaşul principiul al raţiunii suficiente al lui Leibniz.
RăspundețiȘtergereE cam greu pentru unii să accepte regresul infinit totuşi aşa că speră ca Universul să fie finit (ceea ce e o aberaţie), speră să fie o primă cauză.. dar începutul şi finalul sunt mereu arbitrare, doar limite umane, Universul nu ţine cont de "început" sau "sfârşit".
Ai dreptate însă, Universul este raţional. Cam asta spus şi Heraclit când a vorbit de "logos", iar creştinii s-au luat după el.